Shopping Cart
There are no more items in your cartPHILOSOPHY & STYLE No 25
04 July 2021
Nu am fost niciodată în Delta Dunarii, nici măcar atunci când, la Olimpiada de Limba si Literatura Romană de la Brăila, eram atat de aproape incat mi-ar fi fost imposibil sa o ratez.
Vara aceasta, cel mai sincer camarad din copilărie si cel mai bun prieten al meu din lumea modei, care nu sunt una si aceeasi persoana, s-au dus, în perioade diferite, pe Pamantul nascut din Mare.
Am fost cu ei.
Nu-i puteam lăsa singuri la apa mica.
Despre vizita lui Marius Musat (ca în Gabriel Garcia Marquez, tot Marius il cheama si pe celălalt prieten, spre a complica saga ) am sa povestesc acum, fiindcă am si o fotografie.
E greu sa comentezi pictoriale fără legenda. Nu știu dacă e răsărit sau apus. Pentru romantismul detaliului, aleg asfințitul.
Caldura devine blândă, lipsită deopotriva de infiorarea matinala, dar si de arsita amiezii. Nu știu dacă Marius e cu fata sau cu soția. Sigur e cu cineva iubit. Una din cele doua. Inima lui tetracamerala, ramane bilocuita.
Nu a mai apelat la fotomodelele de la studio, cu care face o echipa excelenta, demnă de catwalk-urile high fashion-ului, ci la resursele familiei, întotdeauna inepuizable.
Poartă o canotiera exact ca a mea, pe care mi-am achiziționat-o din Midi, după ce mă pozasem în fața unei cherhanale ce avea pe acoperiș una aidoma, stilizata.
Tricoul lui Marius e ca al lui Pablo Picasso de pe vremea cand se indeletnicea cu figurinele din lut. Ocupație similară, în fond. Floarea de pe umarul stang aduce a fibula romana. Toga i-a smuls-o vantul iscat de falfaitul aripilor de pelican.
Celălalt Marius îmi spunea că au deja pui.
O legenda zice ca-i hrănesc cu propriul lor sânge, pe care odraslele îl ciugulesc de la baza gatului. Adevărat sau nu, pasarea emblema a Deltei, a devenit efigia heraldic-ornitologică a Centrelor de Donare de Sange.
In partea de jos, designerul Marius are pantaloni ecosez, cu patratele atat de mici, șah pentru purici, cum spuneam noi, eu cu celălalt Marius, când eram mici.
Ceva, un gri cu alb, într-un camaieu perfect continuat în cameea vecină.
Ce iti e si cu corectarea automată... ( mi-a apărut pe calculator: “camera vecină”).
Insist: cameea, piatra pretioasa multistructurata, variegata, policroma, sculptata vestimentar de Marius, anatomic de Dumnezeu.
Ceva interbelic, cu tulpan si pampon, voaleta mai lipsea, dar date fiind smarcurile si papura... rochie cloche a la Notre Dame, frumusete si candoare aurorala, voluptate stilistică.
Și nelipsita floare pe pleoape, pe buze, pe rochie, la locul ei.
Cred că s-au ocupat toate cabanele în Delta, si, chiar dacă sunt amic cu Scatiu si cu Babusca, nu am șansa decât sa acostez o noapte în luntre.
A propos, cand a venit Maestrul Emerit al Sportului, Ivan Patzaichin, în Giurgiu, după ce i-am oferit o lungă si inutilă dizertatie despre performanța cu pagaia ruptă si bonus cartea mea de aforisme, am înțeles ca în Delta, ca la Buffon, stilul conteaza, adică felul cum vaslesti, cum te imbraci, cum te plasezi intre răsărit si apus ca sa nu superi astrul tutelar.
Cosmin Stefan Georgescu, 4 iunie, Franta
- Comments
Leave a comment
Related Posts
19 December 2021
Atâtea culori sunt necesare pentru a forma curcubeul si una singura spre a defini o rochie...
Marius Musat propune o nuanță, o tenta, care e forma nediminutivata a tentației. Un roz pe care eu îl percep ca un corai, semn ca țesătura a fost scufundata mai intai în Marele Recif al Australiei.
04 December 2021
Așa pătrunde lumina în viata noastra: diafan si etern, fără sa ne dăm seama. Primul care a sesizat a fost Rembrandt, dar cel care a luat măsuri e Marius Musat.
Priviți acest tablou votiv: a contracarat dansul fotonilor cu o adolescentă, si, ca în Blaga, “a sporit a lumii taină cu neintelesuri si mai mari...”
14 November 2021
Aici sunt pe tarmul marii, al oceanului sau al unei lagune continentale. Ce ne frapeaza e decorul uman, convertit în fiinta. S-a ales sideful din considerente stilistice: e forma de calcar cea mai prețioasa.
Propunere pentru cununii. E suficient sa probezi rochia si găsești petitori.
Aceasta e moda: o fata se suie pe catwalk si o Planetă îi urmează cadența pacificatoare a umbletului…
31 October 2021
Hainele sunt propulsia spre vis.
Linii largi pe talie si strânse pe umeri si brate creionează făpturi angelice.
Anturajul lui Apollo, Zeul Luminii si al Artelor, trebuie sa fi fost acesta: nimfe prea tinere pentru a se incumeta în pădure, dar suficient de versate pentru a lua singure tramvaiul. Analizez aceste dungi verticale care depășesc textura, ies din material, continuându-se spre Cer precum paralele lui Euclid, destinate a se intalni în infinit.
26 September 2021
Nu răbdarea te face fericit, ci capătul ei.
Iată cum, pe țărm de mare, tot asteptand sa apara Sirena, ea și-a arătat adevaratul chip de fecioara.
Ascuns in muselina, atat de bine rotita in jurul pometilor tâmplelor, incat aduce cu intruchiparile grandioase de la Hollywood.
11 September 2021
Suntem într-o zona în care numai accesul diafan si volatil al modei se face simțit.
Stilul poate zbura nestingherit, fără să perturbe alizeul autumnal, intrupandu-se din nori si zămislindu-se din azururi.
26 August 2021
Nu am știut niciodată ce sa fac în fața unei treceri de pietoni semnalizate. Sa ma aventurez sau sa astept sa vina cineva sa ma duca de mana?
O tanara în camasa brodata, ici -colo butoni sticloși cu rasunete rubinii. Starea de transhumanta a sufletului începe de la aceasta stare mioritică, nealterată de citadin. Chiar dacă nu o cunosc, pare o fiinta abordabila…
14 August 2021
Nu știu câte desene zgariate cu unghii ojate (a se citi "graffiti”) am văzut în viața mea, dar acesta e cel mai frumos. Suntem aici, în New Orleans, coborati dintr-un tramvai numit “Dorinta”. Tanara din stație căuta Fericirea. Nu știe prea mult despre țintă, dovada ca e îmbrăcată elegant, de la Casa “Marius Musat”. Dar o așteaptă o zona periferică, o mimare de nume si idei, o grandoare de mucava…
30 July 2021
Cand dansatoarea de hartie și-a dat seama ca se îndrăgostise de soldatelul de plumb, a început sa danseze. Rochia ei creponata foșnea, alintată de un alizeu interior. Andersen ar fi avut nevoie de Marius Musat pentru punerea în scenă a poveștii sale. Dar cum fiecare copil are destulă imaginație, a lăsat lucrurile așa.
17 July 2021