PHILOSOPHY & STYLE No 25

Nu am fost niciodată în Delta Dunarii, nici măcar atunci când, la Olimpiada de Limba si Literatura Romană de la Brăila, eram atat de aproape incat mi-ar fi fost imposibil sa o ratez. 

Vara aceasta, cel mai sincer camarad din copilărie si cel mai bun prieten al meu din lumea modei, care nu sunt una si aceeasi persoana, s-au dus, în perioade diferite, pe Pamantul nascut din Mare. 

Am fost cu ei. 

Nu-i puteam lăsa singuri la apa mica.

Despre vizita lui Marius Musat (ca în Gabriel Garcia Marquez, tot Marius il cheama si pe celălalt prieten, spre a complica saga ) am sa povestesc acum, fiindcă am si o fotografie. 

E greu sa comentezi pictoriale fără legenda. Nu știu dacă e răsărit sau apus. Pentru romantismul detaliului, aleg asfințitul. 

Caldura devine blândă, lipsită deopotriva de infiorarea matinala, dar si de arsita amiezii. Nu știu dacă Marius e cu fata sau cu soția. Sigur e cu cineva iubit. Una din cele doua. Inima lui tetracamerala, ramane bilocuita. 

Nu a mai apelat la fotomodelele de la studio, cu care face o echipa excelenta, demnă de catwalk-urile high fashion-ului, ci la resursele familiei, întotdeauna inepuizable. 

Poartă o canotiera exact ca a mea, pe care mi-am achiziționat-o din Midi, după ce mă pozasem în fața unei cherhanale ce avea pe acoperiș una aidoma, stilizata. 

Tricoul lui Marius e ca al lui Pablo Picasso de pe vremea cand se indeletnicea cu figurinele din lut. Ocupație similară, în fond. Floarea de pe umarul stang aduce a fibula romana. Toga i-a smuls-o vantul iscat de falfaitul aripilor de pelican. 

Celălalt Marius îmi spunea că au deja pui.

O legenda zice ca-i hrănesc cu propriul lor sânge, pe care odraslele îl ciugulesc de la baza gatului. Adevărat sau nu, pasarea emblema a Deltei, a devenit efigia heraldic-ornitologică a Centrelor de Donare de Sange. 

In partea de jos, designerul Marius are pantaloni ecosez, cu patratele atat de mici, șah pentru purici, cum spuneam noi, eu cu celălalt Marius, când eram mici. 

Ceva, un gri cu alb, într-un camaieu perfect continuat în cameea vecină.

Ce iti e si cu corectarea automată... ( mi-a apărut pe calculator: “camera vecină”). 

Insist: cameea, piatra pretioasa multistructurata, variegata, policroma, sculptata vestimentar de Marius, anatomic de Dumnezeu.

Ceva interbelic, cu tulpan si pampon, voaleta mai lipsea, dar date fiind smarcurile si papura... rochie cloche a la Notre Dame, frumusete si candoare aurorala, voluptate stilistică. 

Și nelipsita floare pe pleoape, pe buze, pe rochie, la locul ei. 

Cred că s-au ocupat toate cabanele în Delta, si, chiar dacă sunt amic cu Scatiu si cu Babusca, nu am șansa decât sa acostez o noapte în luntre. 

A propos, cand a venit Maestrul Emerit al Sportului, Ivan Patzaichin, în Giurgiu, după ce i-am oferit o lungă si inutilă dizertatie despre performanța cu pagaia ruptă si bonus cartea mea de aforisme, am înțeles ca în Delta, ca la Buffon, stilul conteaza, adică felul cum vaslesti, cum te imbraci, cum te plasezi intre răsărit si apus ca sa nu superi astrul tutelar.

 Cosmin Stefan Georgescu, 4 iunie, Franta

Leave a comment

Related Posts

Product added to wishlist