PHILOSOPHY & STYLE No 29

Nu am știut niciodată ce sa fac în fața unei treceri de pietoni semnalizate. Sa ma aventurez sau sa astept sa vina cineva sa ma duca de mana. 

O tanara în camasa brodata, umflata pe piept ca o lunca plina de nea, ici -colo butoni sticloși cu rasunete rubinii. Starea de transhumanta a sufletului începe de la aceasta stare mioritică, nealterată de citadin. 

Chiar dacă nu o cunosc, pare o fiinta abordabila. 

 

Nu voi începe cu subiecte despre vreme, cum propunea Sorescu, în ideea de a nu ne plictisi si de a nu lasa tacerea sa se instaleze intre noi. Nu voi apela nici la redundantul plural englezesc al lui Ionesco, intalnit in atâtea manuale de invatat engleza fără profesor. Eu am deprins-o cu o superbă profesoara, cu care as fi fost dispus sa invat si rusa. 

Tanara are o inima zburata pe umarul stang, ce pare autentică, e roșu-carmin, usor dislocata însă, chiar în malpozitiile ei anatomice, nu e chiar asa rau plasată. Pare un fluture ecuatorial, cum am văzut eu în serele Grădinii Zoologice din Antwerp, în care am plătit jumătate de bilet, fiindcă am refuzat a priori sa vizitez terrariumul reptilelor.

Pantalonii stil fusta sau viceversa îmi amintesc de arenele de la Roland Garros, în care publicul vine îmbrăcat oricum, dar decent si evazat. Un cordon rebel nu bleu, flutură în semn de solitudine.

Palma strecurata în “poche” ca pe catwalk, avea dreptate un actor celebru: rolul lui Hamlet e greu fiindcă sunt noua tăceri monumentale si nu știi ce Dumnezeu sa faci cu mainile, costumele epocii neavand buzunare.

Pantofi după modelul condurilor din Poveștile Fraților Grimm, în care drumeția impunea robustețea incaltarilor.

E ceva practic si modern în aceasta ținută de inceput de toamna in care cerul e innorat dar nu ploua, vantul suiera dar nu risipește, iar scoala e încă de partea cealalta a drumului…

Cosmin-Stefan Georgescu, 28 august, Franta

Leave a comment

Related Posts