PHYLOSOPHY & STYLE No 36

Așa pătrunde lumina în viata noastra: diafan si etern, fără sa ne dăm seama. Primul care a sesizat a fost Rembrandt, dar cel care a luat măsuri e Marius Musat.

Priviți acest tablou votiv: a contracarat dansul fotonilor cu o adolescentă, si, ca în Blaga, “a sporit a lumii taină cu neintelesuri si mai mari...”

Aici sunt pe tarmul marii, al oceanului sau al unei lagune continentale. Ce ne frapeaza e decorul uman, convertit în fiinta. S-a ales sideful din considerente stilistice: e forma de calcar cea mai prețioasa.

Propunere pentru cununii. E suficient sa probezi rochia si găsești petitori. 

Aceasta e moda: o fata se suie pe catwalk si o Planetă îi urmează cadența pacificatoare a umbletului…

Hainele sunt propulsia spre vis.

Linii largi pe talie si strânse pe umeri si brate creionează făpturi angelice.

Anturajul lui Apollo, Zeul Luminii si al Artelor, trebuie sa fi fost acesta: nimfe prea tinere pentru a se incumeta în pădure, dar suficient de versate pentru a lua singure tramvaiul. Analizez aceste dungi verticale care depășesc textura, ies din material, continuându-se spre Cer precum paralele lui Euclid, destinate a se intalni în infinit.

Nu răbdarea te face fericit, ci capătul ei.

Iată cum, pe țărm de mare, tot asteptand sa apara Sirena, ea și-a arătat adevaratul chip de fecioara. 

Ascuns in muselina, atat de bine rotita in jurul pometilor tâmplelor, incat aduce cu intruchiparile grandioase de la Hollywood.

Suntem într-o zona în care numai accesul diafan si volatil al modei se face simțit.

Stilul poate zbura nestingherit, fără să perturbe alizeul autumnal, intrupandu-se din nori si zămislindu-se din azururi.

Nu am știut niciodată ce sa fac în fața unei treceri de pietoni semnalizate. Sa ma aventurez sau sa astept sa vina cineva sa ma duca de mana?

O tanara în camasa brodata, ici -colo butoni sticloși cu rasunete rubinii. Starea de transhumanta a sufletului începe de la aceasta stare mioritică, nealterată de citadin. Chiar dacă nu o cunosc, pare o fiinta abordabila…

Nu știu câte desene zgariate cu unghii ojate (a se citi "graffiti”) am văzut în viața mea, dar acesta e cel mai frumos. Suntem aici, în New Orleans, coborati dintr-un tramvai numit “Dorinta”. Tanara din stație căuta Fericirea. Nu știe prea mult despre țintă, dovada ca e îmbrăcată elegant, de la Casa “Marius Musat”. Dar o așteaptă o zona periferică, o mimare de nume si idei, o grandoare de mucava…

Cand dansatoarea de hartie și-a dat seama ca se îndrăgostise de soldatelul de plumb, a început sa danseze. Rochia ei creponata foșnea, alintată de un alizeu interior. Andersen ar fi avut nevoie de Marius Musat pentru punerea în scenă a poveștii sale. Dar cum fiecare copil are destulă imaginație, a lăsat lucrurile așa.

Rochia galbenă este simbolul eflorescentei astrale. Vincent van Gogh a pus tot galbenul pe o coală, acesta e meritul lui. E greu sa-l strangi pe tot, dar el a reușit. Marius Musat face același lucru într-un domeniu diferit, în fashion.

Tricoul lui Marius e ca al lui Pablo Picasso de pe vremea cand se indeletnicea cu figurinele din lut. Ocupație similară, în fond. Floarea de pe umarul stang aduce a fibula romana. Toga i-a smuls-o vantul iscat de falfaitul aripilor de pelican.