Am început sa mă raportez la moda altfel, de cand realizez aceste incrustatii de sidef.
La început mă fascina pur si simplu ieșirea din norme a creatorului Marius Musat. Dar mi-am zis : "Aceasta e o trăsătură a designerilor, iti prezinta imposibilul ca sa te atraga si pe urma iti fasoneaza ce ți se potrivește." Marius însă coboară în firesc: decorul lui e strada, un hangar lipsit de perspectiva, un zid vopsit futurist.
Invatam sa traim cu ce avem, nu cu ce ne dorim.
Hainele sunt propulsia spre vis.
Linii largi pe talie si strânse pe umeri si brate creionează făpturi angelice.
Anturajul lui Apollo, Zeul Luminii si al Artelor, trebuie sa fi fost acesta: nimfe prea tinere pentru a se incumeta în pădure, dar suficient de versate pentru a lua singure tramvaiul. Analizez aceste dungi verticale care depășesc textura, ies din material, continuându-se spre Cer precum paralele lui Euclid, destinate a se intalni în infinit. Un prim punct de convergenta este chiar inima purtată ca talisman, precum în vechime punguta cu camfor inroura obrajii.
Parul are zulufi rebeli, amintind prima emancipare feminina din Hollywood-ul anilor '30: renuntarea la taparea cu briantina. Mitele sunt imperiale. Negre, lucioase, decupate sfidător, lasă libere degetele de pianista care pot imbratisa octava.
O invitație la vals nu a mai fost făcută de pe vremea lui Mihail Drumes, si aceasta nu numai ca a dispărut genul muzical si balul ce-l propulsa, dar si fiindcă astfel de costume nu sunt încă înțelese ca o continuare sui-generis a crinolinelor si jupoanelor.
Saboții au purpura regala, iar albul sosetelor e dalmat.
Nimic nu e la voia intamplarii, deși modernitatea nu lasă nici o breșă tradiției din care descinde.
Despre vals știu ca e un dans în trei timpi si ca în lipsa de partenere, în filmul lui Emil Lotreanu, se exersa intre ofițer si aghiotant în Noaptea Anului si Veacului Nou.
Acum, grație fapturii gratioase, asistăm la revenirea la normal. Ieșirea din asediul Istoriei pentru a intra în convivialitatea Artei. Primul pas din cei trei e deja făcut.
Atâtea culori sunt necesare pentru a forma curcubeul si una singura spre a defini o rochie...
Marius Musat propune o nuanță, o tenta, care e forma nediminutivata a tentației. Un roz pe care eu îl percep ca un corai, semn ca țesătura a fost scufundata mai intai în Marele Recif al Australiei.
Așa pătrunde lumina în viata noastra: diafan si etern, fără sa ne dăm seama. Primul care a sesizat a fost Rembrandt, dar cel care a luat măsuri e Marius Musat.
Priviți acest tablou votiv: a contracarat dansul fotonilor cu o adolescentă, si, ca în Blaga, “a sporit a lumii taină cu neintelesuri si mai mari...”
Aici sunt pe tarmul marii, al oceanului sau al unei lagune continentale. Ce ne frapeaza e decorul uman, convertit în fiinta. S-a ales sideful din considerente stilistice: e forma de calcar cea mai prețioasa.
Propunere pentru cununii. E suficient sa probezi rochia si găsești petitori.
Aceasta e moda: o fata se suie pe catwalk si o Planetă îi urmează cadența pacificatoare a umbletului…
Nu am știut niciodată ce sa fac în fața unei treceri de pietoni semnalizate. Sa ma aventurez sau sa astept sa vina cineva sa ma duca de mana?
O tanara în camasa brodata, ici -colo butoni sticloși cu rasunete rubinii. Starea de transhumanta a sufletului începe de la aceasta stare mioritică, nealterată de citadin. Chiar dacă nu o cunosc, pare o fiinta abordabila…
Nu știu câte desene zgariate cu unghii ojate (a se citi "graffiti”) am văzut în viața mea, dar acesta e cel mai frumos. Suntem aici, în New Orleans, coborati dintr-un tramvai numit “Dorinta”. Tanara din stație căuta Fericirea. Nu știe prea mult despre țintă, dovada ca e îmbrăcată elegant, de la Casa “Marius Musat”. Dar o așteaptă o zona periferică, o mimare de nume si idei, o grandoare de mucava…
Cand dansatoarea de hartie și-a dat seama ca se îndrăgostise de soldatelul de plumb, a început sa danseze. Rochia ei creponata foșnea, alintată de un alizeu interior. Andersen ar fi avut nevoie de Marius Musat pentru punerea în scenă a poveștii sale. Dar cum fiecare copil are destulă imaginație, a lăsat lucrurile așa.
Rochia galbenă este simbolul eflorescentei astrale. Vincent van Gogh a pus tot galbenul pe o coală, acesta e meritul lui. E greu sa-l strangi pe tot, dar el a reușit. Marius Musat face același lucru într-un domeniu diferit, în fashion.
Tricoul lui Marius e ca al lui Pablo Picasso de pe vremea cand se indeletnicea cu figurinele din lut. Ocupație similară, în fond. Floarea de pe umarul stang aduce a fibula romana. Toga i-a smuls-o vantul iscat de falfaitul aripilor de pelican.
Inscrie-te la newsletter si bucura-te de 10% reducere
nu rata cele mai noi colectii, evenimente, sfaturi de styling si proiecte...
Acest site foloseste cookies pentru o experienta mai placuta
Cand vizitati un site web, acesta poate stoca sau prelua informatii in browser-ul dvs., mai ales sub forma "cookie-urilor". Aceste informatii, care ar putea fi despre dvs., despre preferintele dvs. sau despre dispozitivul dvs. de internet (computere, tablete sau mobile), sunt utilizate in cea mai mare parte pentru a face ca site-ul sa functioneze asa cum va asteptati.