Nu răbdarea te face fericit, ci capătul ei.

Iată cum, pe țărm de mare, tot asteptand sa apara Sirena, ea și-a arătat adevaratul chip de fecioara. 

Ascuns in muselina, atat de bine rotita in jurul pometilor tâmplelor, incat aduce cu intruchiparile grandioase de la Hollywood.

Suntem într-o zona în care numai accesul diafan si volatil al modei se face simțit.

Stilul poate zbura nestingherit, fără să perturbe alizeul autumnal, intrupandu-se din nori si zămislindu-se din azururi.

Nu am știut niciodată ce sa fac în fața unei treceri de pietoni semnalizate. Sa ma aventurez sau sa astept sa vina cineva sa ma duca de mana?

O tanara în camasa brodata, ici -colo butoni sticloși cu rasunete rubinii. Starea de transhumanta a sufletului începe de la aceasta stare mioritică, nealterată de citadin. Chiar dacă nu o cunosc, pare o fiinta abordabila…

Cand dansatoarea de hartie și-a dat seama ca se îndrăgostise de soldatelul de plumb, a început sa danseze. Rochia ei creponata foșnea, alintată de un alizeu interior. Andersen ar fi avut nevoie de Marius Musat pentru punerea în scenă a poveștii sale. Dar cum fiecare copil are destulă imaginație, a lăsat lucrurile așa.

Tricoul lui Marius e ca al lui Pablo Picasso de pe vremea cand se indeletnicea cu figurinele din lut. Ocupație similară, în fond. Floarea de pe umarul stang aduce a fibula romana. Toga i-a smuls-o vantul iscat de falfaitul aripilor de pelican.

Tea-time. O mână fină prinde ceașcă himerică si da de macesul așezat pe masa după intonarea “Valsului rozelor”. Bluza de un roșu aprins confera petalelor carnalitatea si focul buzelor. E jocul cromatic perfect, armonia contrariilor hegeliene, rigoarea cazonă si aprinderea religioasa la Stendhal.

Toată lumea cunoaște  povestea bobului de muștar, expresia plastică a sporirii credinței. Transpus în vestimentatie, grauntele picant confera farmec și stil prin propria culoare insolită.

Totul pare patat cu negru de fum, dar produsul nu e chimic, ci alchimic. Pus pe fiinta, mineralul devine vegetal si infloreste deloc intamplator pe piept, sediul etern al inimii iubitoare. Floarea are dimensiuni reale, aici nu se poate lucra cu jumatati de masura. Petalele isi alatura culorile, rosu de dragoste si galben de gelozie, findca ce ar fi iubirea fara constientizarea pericolului subminarii ei? 

Inventandu-si un spatiu numai al ei, moda beneficiaza de linii paralele, incrucisate inainte de infinitul orizontului. Fotomodelul este in curtea princiara a Academiei Platonice sau in cea peripatetica, cu galerii de arbori, din Lyceumul Aristotelic, undeva la periferia celor Sapte Coline Ateniene. 

Langa Fantana de Boboteaza, vecina cu aceea a Blanduziei lui Alecsandri se nasc Literatii Cerului. Aghiasma e in caldarea de cupru, metalul viu care tine cu Busuiocul si Sfintirea. Tarnosire sa facem trupului ce e casa a sufletului pur! Aici prinde forma, in Lumea ce se naste din Ape Curate.