Mi-a plăcut întotdeauna ideea de arlechin, jumătate într-un fel, jumătate în altfel, apropierea contrariilor.

T-shirt-ul este un bun suport pentru ambivalentă, deoarece fiind o construcție lejera, estivala, preteaza la antinomii.

Tea-time. O mână fină prinde ceașcă himerică si da de macesul așezat pe masa după intonarea “Valsului rozelor”. Bluza de un roșu aprins confera petalelor carnalitatea si focul buzelor. E jocul cromatic perfect, armonia contrariilor hegeliene, rigoarea cazonă si aprinderea religioasa la Stendhal.

Cred că despre tinerete poți vorbi orice varsta. Ea e mereu în noi, si dacă avem șansa, prin moda si spirit, ne imbraca si la suprafață, precum iedera proaspătă vechii muri. 

Toată lumea cunoaște  povestea bobului de muștar, expresia plastică a sporirii credinței. Transpus în vestimentatie, grauntele picant confera farmec și stil prin propria culoare insolită.

Uneori avem nevoie de visare. O scena, nu a vietii, ar fi prea mare, prea shakespeariana, ci una mica, in care noi sa ne exersam propriul rol, adica acel rulou pe care erau scrise replicile. Nimic nu e mai greu decat sa iti reuseasca interpretarea. Decorul e un colaj a la Pablo Picasso: o buturuga, o cupa cu flori, un laptop pe o masa moderna, o canapea, peretele tapetat cu fotografii de epoca supradimensionate. 

Marius Musat e pierdut prin Muzeul satului al lui Dimitrie Gusti. In Herastraul acela frumos din La Belle Epoque. Modelul il cauta mereu, precum si designerul si-a cautat atata timp zamislirea geniului. 

Totul pare patat cu negru de fum, dar produsul nu e chimic, ci alchimic. Pus pe fiinta, mineralul devine vegetal si infloreste deloc intamplator pe piept, sediul etern al inimii iubitoare. Floarea are dimensiuni reale, aici nu se poate lucra cu jumatati de masura. Petalele isi alatura culorile, rosu de dragoste si galben de gelozie, findca ce ar fi iubirea fara constientizarea pericolului subminarii ei? 

Inventandu-si un spatiu numai al ei, moda beneficiaza de linii paralele, incrucisate inainte de infinitul orizontului. Fotomodelul este in curtea princiara a Academiei Platonice sau in cea peripatetica, cu galerii de arbori, din Lyceumul Aristotelic, undeva la periferia celor Sapte Coline Ateniene. 

Nu ma pricep nici la masini, nici la fete frumoase si precum v-am convins, nici la moda. In rest, putem discuta despre orice. Este clar ca urmeaza o “Vacanta la Roma”, iar aceasta noua Audrey Hepburn ar trebui, din experinta predecesoarei, sa posede un carnet de moped.

Prima cronica de moda fara top-model. E un inceput in toate. Cum afara ninge serios, s-a ales varianta optima: Fecioara privind de la fereastra cu oblanc de lemn, pofta mea de creatie pusa in cui, alturi de vestimentatia semnata Marius Musat.