Suntem într-o zona în care numai accesul diafan si volatil al modei se face simțit.

Stilul poate zbura nestingherit, fără să perturbe alizeul autumnal, intrupandu-se din nori si zămislindu-se din azururi.

Nu am știut niciodată ce sa fac în fața unei treceri de pietoni semnalizate. Sa ma aventurez sau sa astept sa vina cineva sa ma duca de mana?

O tanara în camasa brodata, ici -colo butoni sticloși cu rasunete rubinii. Starea de transhumanta a sufletului începe de la aceasta stare mioritică, nealterată de citadin. Chiar dacă nu o cunosc, pare o fiinta abordabila…

Nu știu câte desene zgariate cu unghii ojate (a se citi "graffiti”) am văzut în viața mea, dar acesta e cel mai frumos. Suntem aici, în New Orleans, coborati dintr-un tramvai numit “Dorinta”. Tanara din stație căuta Fericirea. Nu știe prea mult despre țintă, dovada ca e îmbrăcată elegant, de la Casa “Marius Musat”. Dar o așteaptă o zona periferică, o mimare de nume si idei, o grandoare de mucava…

Marius Mușat – aproape de cliente, la aproape 30 de ani pe piață… Designerul Marius Musat in conversatie cu Dialog Textil “despre tenacitate, traditie si reinventare”

Cand dansatoarea de hartie și-a dat seama ca se îndrăgostise de soldatelul de plumb, a început sa danseze. Rochia ei creponata foșnea, alintată de un alizeu interior. Andersen ar fi avut nevoie de Marius Musat pentru punerea în scenă a poveștii sale. Dar cum fiecare copil are destulă imaginație, a lăsat lucrurile așa.

Rochia galbenă este simbolul eflorescentei astrale. Vincent van Gogh a pus tot galbenul pe o coală, acesta e meritul lui. E greu sa-l strangi pe tot, dar el a reușit. Marius Musat face același lucru într-un domeniu diferit, în fashion.

Tricoul lui Marius e ca al lui Pablo Picasso de pe vremea cand se indeletnicea cu figurinele din lut. Ocupație similară, în fond. Floarea de pe umarul stang aduce a fibula romana. Toga i-a smuls-o vantul iscat de falfaitul aripilor de pelican.

Mi-a plăcut întotdeauna ideea de arlechin, jumătate într-un fel, jumătate în altfel, apropierea contrariilor.

T-shirt-ul este un bun suport pentru ambivalentă, deoarece fiind o construcție lejera, estivala, preteaza la antinomii.

Tea-time. O mână fină prinde ceașcă himerică si da de macesul așezat pe masa după intonarea “Valsului rozelor”. Bluza de un roșu aprins confera petalelor carnalitatea si focul buzelor. E jocul cromatic perfect, armonia contrariilor hegeliene, rigoarea cazonă si aprinderea religioasa la Stendhal.

Cred că despre tinerete poți vorbi orice varsta. Ea e mereu în noi, si dacă avem șansa, prin moda si spirit, ne imbraca si la suprafață, precum iedera proaspătă vechii muri.